Dușul, cada, toaleta sunt astăzi elemente ubicue într-o societate civilizată. Lucrurile nu au stat însă mereu așa. Poate fi greu de crezut, dar au existat momente pe când profesia de instalator nu exista, iar apele reziduale erau eliminate în moduri inadecvate.

Urme ale practicilor sanitare timpurii au existat în mănăstiri și castele ale lorzilor feudali din Anglia. Majoritatea castelelor din Anglia aveau așa-numitele „Garderobes”; un Garderobe era un WC sub forma unui tron. Deșeurile rezultate cădeau în pământ, într-un șanț sau într-un râu, care ulterior erau îndepărtate de servitorii angajați. 

Pentru spălat, fiecare casă avea în dormitor un lavoar în care o servitoare turna dintr-un ulcior cu apă fierbinte și un ulcior cu apă rece. Eliminarea apei uzate se efectua prin aruncarea acesteia în stradă. Înainte de a goli lavoarul sau oala, trecătorii de pe stradă erau avertizați prin sintagma „Gardyloo”, care însemna „atenție la apă”. 

Renașterea a adus o nou mod de a gândi și, prin urmare, un nou interes pentru igienă. Astfel, oamenii au fost tot mai interesați de instalațiile sanitare interioare.

John Harington oferă reginei Elisabeta I o toaletă cu apă

Ca toți ceilalți în acele vremuri, regina Elisabeta I a Angliei făcea baie o dată pe lună. Înainte de apariția instalațiilor sanitare interioare, căzile erau pur și simplu umplute și golite manual.

Folosirea toaletei era cu totul altă problemă. În anul 1596, finul Reginei, John Harington, a inventat prima toaletă cu rezervor de apă pentru reședința reginei de la Palatul Richmond. Istoricii și sursele apropiate ale Reginei dezvăluie că, deși era entuziasmată de toaleta cu apă, reginei i-a fost frică să o folosească. Se spune că ea a spus că aparatul scotea sunete înfricoșătoare, ca niște furtuni, cu jeturi terifiante de apă, de fiecare dată când era folosită.

Lucrări de realizare a instalațiilor de apă

Conceptul de duș a început în vremuri străvechi cu cascade în aer liber și găleți de apă. Primul sistem de apă din America a fost construit în Boston la mijlocul anilor 1600. Acesta s-a dovedit a fi unul dintre reperele din istoria orașului, care a contribuit la transformarea orașului într-o metropolă modernă.

Mai târziu, în 1664, Regele Ludovic al XIV-lea al Franței a ordonat construirea liniilor principale de instalații sanitare din fontă.

Alexander Cumming brevetează toaleta la care se poate trage apa

Prima toaletă cu spălare automată a fost realizată în 1738 de un bărbat pe nume J.F. Brondel. Tot în anul 1775, Alexander Cumming, un ceasornicar și inventator din Scoția, a devenit primul englez care a brevetat proiectarea toaletei la care se poate trage apa. Modelul a fost precursoarea toaletei moderne.